In incercarea de a-mi gasi o ocupatie
utila, gandurile mele s-au blocat in fata
unei intrebari relativ banale: "Ce e
oglinda?"
Sa fie un obiect ce ne reflecta doar
imaginea fizicului sau si pe cea a
sufletului? Oglinda surprinde omul in toate
ipostazele: copil, adult,batran si in toate
starile: de fericire,tristete,melancolie; e
martorul ce ne insoteste de-a lungul
existentei noastre, tradandu-ne si fiindu-
ne complice in acelasi timp. Perfid rol!
Are puterea de a intipari pe chipul
nostru senzatiile interioare pe care dorim
cu orice pret sa le ascundem. Ne e prieten
dar si dusman pentru ca nu se sfieste sa ne
arate ca, desi vrem sa ascundem
realitatea , nu putem fugi de noi insine!
Zadarnic purtam o masca nereusita incercand
sa tinem prizoniere atatea trairi, atatea
visuri pentru ca oglinda le elibereaza.
Uneori incercam sa parem stapani pe
situatie , puternici,nepasatori,insa
aflandu-ne in fata oglinzii o multitudine
de intrebari navalesc : " E bines sa imi
ascund sentimentele?" " Mai tarziu nu voi
suferi pentru ca am vrut sa fiu fals?"
Oglinda e mai mult decat un obiect , e
adevarul nostru! Indiferent de aparente ,
ea nu poate fi mintita, ne descopera asa
cum suntem realmente. Uneori acest lucru ne
enerveaza atat de tare incat dorim sa o
distrugem.
De cele mai multe ori suntem doar noi si
ea insa avem senzatia ca ne tradeaza, ca
isi cheama aliatii pentru a le demonstra ca
poate patrunde in intreaga fiinta,ca nu
reflecta doar exteriorul… nu – ci si partea
nevazuta! E suficient sa o privim pentru a
realiza ca stie ceea ce ne lipseste desi
negam acest lucru.
Oglinda e cu siguranta un obiect magic
care in trecut a apartinut fie lui
Dumnezeu, fie Diavolului!
