Nu imi doresc nimic special. Ideal ar fi sa primesc un pupic sfios incurcat de fata de perna pe care dorm. Inainte, credeam ca somnul e o risipa totala de timp. Acum il irosesc visand. Se intampla saptamanal, sau poate mai des de atat, sa vreau sa raman singura, nu izolata de restul lumii, doar cu el stand absent pe canapea. Nu vreau sa discutam nimic, n-am chef! Sa ascultam linistea de la parter si sfaraitul din ibric. Un ceai de tei care sa imi gadile buzele, mai multa miere...Sa aruncam cateva cuvinte in cana si apoi sa amestecam cu lingurita pana se topesc. Ce dulce e acum! A mai ramas dar aburul calai prelins pe coada ochiului meu. O geana il tine strans sa nu alunece.
Nu vreau sa zambim stupid si moale pentru a rupe tacerea. Vreau sa mimam ceea ce simtim. Imi incrunt putin fruntea fiind convinsa ca trebuie sa respir. Ma irita cuvantul asta "trebuie". Daca nu ar trebui, as mima simplu, murind. Ar fi pacat, ma gandesc ca ar trebui sa spele singur canile unse cu urme de amintiri dulci pe care tot noi le-am consumat haini. Oftez! Imi incarc plamanii si apoi las toata adierea lor sa umble prin casa. Astept sa-mi ceara sa mai fac un ceai in care sa ingropim dulceturi, flori si miresme de dimineti racoroase...ca alta data.
Inca o zi in care nu ma mai cunosc si care insista sa ma culc la loc!
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Melancolie.. sentimente contradictorii.. asteptari.. amintiri ce se vor retraite..
Si cu toate asta nu iti doresti nimic special...
Oare dragostea chiar are moarte? Oare trebuie sa o mai injunghiem din cand in cand ca sa creasca mai puternica si sa reziste timpului?
Senzatiile se aglomereaza cu ratiunea si nu iti mai e clar ce ar trebui sa iti doresti...
Frumoasa descriere! M-a pus si pe mine pe ganduri ...
