nu ştiu dacã mã mai poate ţine sub streaşinã
o şoaptã de femeie
am predicat mult în ultima vreme
prin cuvântul meu plimbat cu vaporul
literele acelea de-o şchioapã sãpate în bãlţi fãrã fund
atingând cu degetul apa botezului
ca un nebun propovãduind indecent
degetele mele la care nu le mai înţelegeam rostul
comportându-se ca un abur întrupat
care preschimbã universul
din apa aceea creşteau linii de crini
precum flori la rãscruci din patria sferelor
albul nu se petrecea când spuneam eu
