Tacere...merg pe o strada proaspat udata de stropii de ploaie.Strada cu tei,strada noastra.Vara obisnuiam sa mergem pe acolo seara de seara in drumul nostru spre casa doar pentru a ne bucura de mirosul ala de neinlocuit.Acum e rece.O strada rece,teii sunt goi zgribuliti parca in bataia vantului.Rece ma simt si eu,la fel de rece probabil ca frunzele care se lipesc de talpa pantofilor mei.Ma plimb si parca nu mai gasesc capatul strazii.Ma intorc si o parcurg iar si iar.Nu reusesc sa gasesc nici macar un cuvant sa mai spun ceva,orice,putin ciudat caci inainte toate cuvintele imi apartineau.Mi-am regasit se pare vechea mea prietena,tacerea.Ea a fost acolo mereu a fost optiunea mea daca sa o folosesc sau nu,am dat o deoparte pentru tine,am trait,am ras de fiecare traznaie pe care o faceam,am mers in ploaie de mana cu tine era atat de calda,curgea pe obrajii mei iar tu mi furai picaturile cu buzele tale...Acum tot ce ma facea sa rad inainte mi se pare atat de trist si deprimant si-mi pare atat de rau caci au ramas la fel de frumoase toate nu s-a schimbat nimic poate doar eu...da...Am intrat intr-o lume muta,o lume unde oamenii trec pe langa mine de parca as fi invizibila,o lume gri unde nici macar campurile cu flori nu mai au culoare.Toate sunt sterse,toate sunt parca creatia unui pictor trist...Am ramas pe aceeasi strada si acum,in bataia vantului,mai asteptand inca sa vina vara si poate odata cu ea si razele alea de soare care ma incalzeau numai pe mine.Sunt doar eu si vechea mea prietena...Tacerea
