... E o liniste profunda,o liniste care uneori ma sperie.Ma intreb ce nu e bine in viata mea sau care sunt temerile mele?Sa mai astept?
Ce?
Privesc cum se pierd toate,una cate una dar nici macar ...nu-mi pasa.Pune- te in locul meu pentru cateva secunde oare o sa reusesti sa vezi prin ceata asta ce vad si eu?ai sa vezi ceva de fapt?Privesti spre mine si taci.Doar atat mai stii sa faci?Intotdeauna am spus ca mie imi plac provocarile si ca nu dau inapoi cand e vorba de una insa tu ai fost cea mai mare provocare pentru mine,dragostea noastra a fost cea mai provocare,un joc in care m- am bagat constienta fiind care e miza si ce pot pierde.Dupa atata vreme obosita fiind sa mai joc,mi- am omorat emotiile si sentimentele insa sper ca maine voi avea altele proaspete poate pure si sincere,poate am sa gasesc drumul de intoarcere. Mi- au ramas doar amintirile...amintirile care se joaca dur si crud cu mintea mea.Cu toate astea insa uneori mai am puterea sa zambesc desi dureaza doar o clipa stiu ca dupa ce piere lasa in spatele lui o gramada de amintiri caci fiecare clipa sau zambet e de fapt o amintire sau mai multe....toate au un rost desi nu le dam noi unul,au pur si simplu...insa am nevoie de mai mult.Cate intrebari fara raspuns?cate sentimente nespuse,cate lucruri nestiute de nimeni,cate poti afla...mai esti langa mine?caci nu te mai simt ca pe vremuri,nu- mi dau seama daca te pastrez sau te pierd incet incet....
