mi-ar plãcea sã ştiu felul
în care pãstrezi florilor
mişcarea
pomilor aproape oriental vântul ca
un prinţ împodobeşte
sufletul tãu
se-mprãştie-n valuri
câte ai vãzut întoarse la fel
cum au plecat din adânc
iubiri de care nu vreau sã-ţi spun
o piatrã în apã descompun filozofic
între mâinile mele
fiecare noapte ţinem pãsãri
de vorbã se întoarce umbra
din ţãrile de cafea cu migdale
ţi-am adus un parfum
crinul
femeie priveşti
ziua aceea pune-i betealã
în globuri de cristal ne
uitãm
vom muri negreşit
