În lumea mea te plimbi pe coridoare lungi,
Ecoul se revarsã iar paşii tãi dispar.
Mãreţe felinare înalţi sã îmi alungi,
Roiuri de întuneric, din ce în ce mai rar.
Mai spune-mi o poveste, mai toarnã un pahar,
Mai vino doar o datã sã vezi cum stau întinsã.
Aştept sã-mi dai un semn şi toate în zadar,
Tu pleci cu fruntea sus, iar eu rãmân învinsã.
Şi de pe culmi înalte rosteşti cuvinte grele,
Ce au sã se prevale ca pitetrele-n mormânt.
Îţi faci cununi de pene din aripile mele,
Privesc, în ochii-ţi mari, nimic nu-mi este sfânt.
Şi ţi-am gustat noroiul, adus prin maini strãine,
Mânjinu-mi şi obrajii şi sufletul flãmând.
Acum când sunt curatã şi am uitat de tine,
De m-ai învins iubite, sã te gãsesc râzând!
