norul valet schimbã lampioanele zilei
umplîndu-le cu untdelem ruginit de asfinţit
cuibãreşte pe un colţ de cardinal
scuturîndu-şi şapca plinã de diamante lichide
în cutia milei de la orfelinatul "fie primit"
trece neatent pe sub colţii unui mugur de munte mistreţ
sub coarnele carului mare şi îsi zdrenţuie ochii
i se nãzare cã întunericul este o lume de dincolo
femeie liberã aşteptînd sã fie coloratã
de zborurile pervers încãtuşate în marea albastrã
tiptil nevãzutã patrula austrului de miezu-nopţii
scuturã aşternutul pictat cu lune şi stele
scamele visãtoare erori acceptate ale înnoptãrii
