a venit eşecul lângã mine ca un câine
sã fim prieteni
el sã se încãlzeascã cu freza fãcutã
de cãrţile mele citite la lumânarea tremurândã a sinchiselii
inutile
eu sã cânt dintr-o idee pe trotuar
cu ochiul întins dupã leacuri
încercând sã acopãr gãvanele flãmânde ale buzunarelor
cu irişi verzi de speranţã
locuim singuri
într-un colţ prãfuit de vis unde şi ploile au lacrimi uscate
de sete
doar ciorile vin cãlãri pe-un sfârşit de lume
sã ne uite
