Am imbatranit
O, penel al meu,
Mereu mi-ai fost alaturea,
Chiar si acum zbarcit
Pe frunte, cu mana tremuranda
Tot te mai apuc din cand in cand
Cu gandul de a ma apuca de munca,
De a construi noi lumi, scap din gand
Ca totu-a apus, ca nu mai pot defini
Noi lumi, noi universuri,
Desi tu esti in continuare plin de intelesuri,
Ma plec in fata ta, iertare-ncerc a-ti arata,
Ca la varsta ast’ a batranetii te-am abandonat
Prieten bun, de-a lungul vietii
Mereu mi-ai fost alaturea,
Impreuna am deschis noi lumi,
Impreuna am definit noi idealuri, frumuseti,
Acum eu stau ramolit, uitic, uscat de batraneti,
Si tu mustesti de atatea intelesuri,
Astepti,
O mana sa te ia,
Dar nu va mai fi a mea,
Deoarece aceste ultime cuvinte,
Sunt toate scrise pentru tine.
Bun prieten al vietii...de poet,
Al tineretii,
Acum te las ca mana-mi tremuranda
A obosit cuvinte noi sa stranga
Pe foi albe de hartie
Ce gem de placere, bucurie
Sub a ta atingere de mied,
Te las, Adio!
Dar nu uita,
Ca am lasat o mana noua-n urma mea.
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
multumesc pentru ca mi-ai atras atentia la greseala strecurata!
Interesant nume v-ati ales - varianta numelui de tron al lui Akehenaton:)
Aveti totusi o omisiune gramaticala - "a-ţi arãta" nu "aţi arãta".
Penelul e doar prelungirea sufletului de poet/chiar şi atunci când pare cã totu-i desuet/chiar şi atunci când mâna ce l-a purtat prin vreme/se simte tremurândã sau poate...doar se teme.
