Nu mai ştiu de câta vreme
Iubesc marea
Şi ţãrmul
Şi zarea...
Sã tot fie frântura de veac
De cand o ascult,
O privesc,
Si-o iubesc mut!
Iar dacã Marea n-ar fi fost
Deloc
Probabil cã aş fi inventat-o
Cu rãsãrit şi apus,
Cu ţãrm salbatic
Şi valuri spumoase,
Cu brizã nebunã
Şi nopţi amoroase...
Aş fi îmblânzit cãluţii de mare,
Aş fi dat cerului
Un praf de sare
Sã simtã în mãreţia lui
Gustul sãrat
Al dorului!
