Plimbãrile de Varã , se fac acum şi Toamna !
E de ajuns o creangã de pom îngãlbenit ,
Cã-ţi iei la braţ în tihnã şi desfãtare , Doamna ,
Şi pleci cu ea în parcul pustiu şi desfrunzit ,
Mergând aşa-ntr-o doarã pe vreo alee micã ,
Scriind o poezie de dragoste , în doi !
Sub paşii voştri-agale , o frunzã care picã
Foşneşte-n apãsarea Iubirilor din voi ,
Iar sãrutarea voastrã atrage-ndatã norii
Ce se adunã iute sã vadã-al vostru bal !
Chiar Soarele zâmbeşte în clipele rãcorii
Şi nu vã pune-n cale cãlduri ca de scandal !
