La porţi bat neîncetat negustorii de suflete.
Dincolo de ziduri se aude Brahms.
Îngerii, cãutându-şi paşii de odinioarã
Se-mpiedicã în aripile tot mai grele.
Nicio rugãciune nu-şi mai gãseşte drumul
Cãtre cerul alungat în uitare.
Oraşele se hrãnesc cu vise de-o zi
Iar pleoapele amorţite
Refuzã somnul nopţilor încã nefurate.
La porţi bat neîncetat negustorii de suflete.
Dincolo de ziduri se aude Mahler.
Îngerii au uitat cu ce se hrãneşte liniştea
Zburând haotic printre grãdinile inodore
Însângerându-şi aripile în gândurile
Pãmântenilor ce lãcrimeazã mereu
Când vine ploaia peste trupuri şi case.
Doar pescãruşii adorm în vãzduh
Când cireşii înfloresc şi se scuturã-n iarnã.
La porţi bat neîncetat negustorii de suflete.
Dincolo de ziduri se aude Wagner.
Îngerii aud tremurând şi se zbat lãcrimând
Peste noaptea în care rugãciunea e vie.
Clopotele îşi scuturã praful şi rugina
Sub privirile oraşului, mistuitoare
Smerite, corozive cerşind mântuirea.
Arhanghelii cântã din nou, renãscuţi de
Martorii naşterii coloanei a opta.
La porţi se roagã neîncetat
Negustorii de suflete pentru
Însãnãtoşirea îngerilor.
