"Marea Carte a Destinelor" despre naşterea
lui Mihai Eminescu (basm)
Totul a început într-o searã geroasã de iarnã, într-un sat liniştit unde doar pãsãrile cerului, libere şi nestingherite cereau zgomotos pe la câte o fereastrã mici firimituri de pâine. Noaptea, în mãreţia ei, paznic al tainelor şi martor al iubirii cântate de poeţi veghea la siguranţa muzelor dornice sã zburde printre linii melodice şi poezie.
În acea searã, într-o casã ţãrãneascã simplã, unde doar focul sobei fremãta şi ofta adânc a nerãbdare se nãscu un bãieţel cu ochii-i de luminã şi chipul asemãnãtor suspinului adânc. Privirea lui putea dezgheţa suflete dar, totuşi, ascundea o mare suferinţã.
În urmã cu foarte mulţi ani, "Marea Carte a Destinelor" descria în amãnunt viaţa unui om, dar fãrã a i se preciza numele. În Carte i se spunea "tânãrul cu nume mare". Mai stãtea scris cã, nu va cunoaşte dragostea adevãratã decât pentru puţinã vreme şi nu micã va fi trãdarea aşa-zişilor prieteni. Va fi neclintit în faţa principiilor, nu se va dezice de ele iar, spiritul crâncen, devotat dreptãţii, îi va aduce doar necazuri din partea celor care pun mai presus politicul, interesul personal decât omenia şi bunul simţ. Acest copil, nãscut în atâta linişte, unde doar în pustietate mai gãseşti, acest viitor "tânãr cu nume mare" avea sã ofere bucurie nemãrginitã multor generaţii, cântând universul şi romantismul naturii lui.
Doi îngeri i-au fost alãturi la naştere şi amândoi au trãit sentimentul amãrãciunii la vederea destinului sãu.
- Vom putea, oare, sã-i oferim ceva ca rãsplatã pentru dreptatea şi dragostea lui faţã de oameni, întrebã unul dintre îngeri.
- Nu, rãspunse celãlalt înger. Dumnezeu i-a dat harul de a-şi apropia muzele şi, astfel, sã aibã, sufleteşte, alãturi de el, oameni minunaţi din toate generaţiile care îl vor urma. Şi, abia ce rosti îngerul ultimele sale cuvinte şi camera în care se afla copilul se îmbrãcã în miresme de pãdure tânãrã, de nuferi proaspãt înfloriţi şi arome de flori de tei. Niciodatã iarna nu oferise pãmântului atâta alb şi nici cerul stele-ochi limpezi pentru luminarea cãrãrilor şi aleilor cãlcate de îndrãgostiţi. Ape tulburi se limpezirã deodatã şi toate pãsãrile cerului începurã sã cânte în cor 39 de versuri de slavã şi mãrire, bucurie şi încântare, un ceresc recital pentru viitorul "tânãr cu nume mare", Mihai Eminescu.
