Aşa cum am precizat şi în nota personalã a ediţiei acestei lucrãri, pentru a fi dus la îndeplinire acest proiect cultural a fost nevoie de un timp de aşteptare de aproximativ zece ani pentru a mã hotãrî dacã este nevoie de o astfel de lucrare. Am pendulat între douã planuri de acţiune: de a publica interviurile doar pe site-urile de literaturã online şi în revistele de culturã din ţarã sau sã le strâng între douã coperte de carte. Iniţial am considerat cã apetitul pentru lecturã este într-atât de slãbit încât îmi imaginam cã doar publicarea unor cãrţi-şoc va putea sã revigoreze dorinţa de a pãtrunde în universul atât de divers şi complex al imaginaţiei unor autori. Total eronat. Apariţia unei cãrţi cu iz de cancan sau monden ieftin nu va stârni dorinţã decât pentru acest gen de scriiturã. Ulterior, o altã ipotezã s-a nãscut, parcã pentru a mã face sã renunţ la publicarea acestei cãrţi. Mi-am pus fireasca întrebare: oamenii nu mai citesc operele scriitorilor clasici, adevãraţii deschizãtori de drumuri... cum aş putea sã cred cã o carte de interviuri va influenţa în vreun fel intenţia vreunui cititor sã ia volumul pentru a-l rãsfoi?! Parţial adevãrat, aş spune. Raportat la gradul de interes faţã de cartea scrisã consider cã, la o primã analizã sunt patru categorii de persoane: cei care citesc având propriul sistem de alegere a lucrãrilor, având un grad de culturã ridicat, cei care sunt convinşi de persoane avizate, vectori de opinie - gen critici literari â€" şi cei care citesc foarte rar, în genul acelora care iau o carte care a mai fost cititã, sã zicem în vremea adolescenţei, ca un gest al retrãirii acţiunii de ieri, dar cu ochii maturitãţii de astãzi. Bineînţeles, ultima categorie este reprezentatã firesc de cei care nu citesc, indiferent de anotimp.
Astfel cã, urmãrind feedback-ul de succes în urma publicãrii interviurilor pe site-urile de literaturã, beneficiind de aprecieri şi laude, dar şi de critici nefavorabile m-am decis sã realizez aceastã lucrare ca semn de respect pentru toţi cei prezenţi în aceste file, dar şi un omagiu pentru personalitãţile care nu mai sunt printre noi.
De ce “27 Dialoguri â€" Construcţii incompleteâ€? Ele, în mare mãsurã au fost concepute în perioada 2003-2004, pe când eram redactor al Cotidianului Naţional “INDEPENDENT†condus de binecunoscutul om de presã Horia Alexandrescu. O adevãratã şcoalã de jurnalism, prin exigenţele, pretenţiile şi cerinţele sale. A fost perioada cea mai frumoasã, dincolo de stresul, agitaţia şi rigorile specifice activitãţii jurnalistice. Astfel cã, prin natura meseriei de ziarist, am avut ocazia, dar mai ales bucuria de a cunoaşte personal oameni extraordinari, adevãrate exemple de ambiţie, dorinţã şi talent. În douã cuvinte: valori incontestabile. Aceasta este perioada cea mai frumoasã şi plinã de amintiri memorabile. Sunt clipe care nu îşi doresc repetabilitatea. Sunt unice. Mai mult decât atât, activitatea desfãşuratã în cadrul departamentului “Culturã†m-a fãcut sã vãd lucrurile mai în amãnunt, fãcându-mã sã realizez din ce în ce mai mult şi fãrã niciun dubiu cã societatea în ansamblul ei şi-a pierdut reperele, modelele, îmbrãţişând obiceiuri şi atitudini, gusturi şi tabieturi lipsite de profunzime şi gust, de mândrie şi demnitate. Oricum, eu â€" aşa cum am mai spus şi într-un interviu acordat poetului adjudean Gheorghe Stroia, prefaţatorul acestei lucrãri - am plecat pe drumul jurnalismului încurajat, parcã de viziunea naivã cã, ideile, gândurile mele, opiniile argumentate pot forma, pot schimba anumite mentalitãţi, pot scoate în evidenţã valorile reale, aşa cum le privesc şi apreciez.
Din punct de vedere al conţinutului interviurilor, acestea au urmãrit la vremea respectivã, sã fie conforme cu cerinţele ziarului şi anume informaţii uşor-digerabile, generale, dar de bun simţ legate de viaţã, carierã, mergând mai mult pe latura sentimentalã, umanã şi mai puţin pe cea tehnicã, specificã revistelor dedicate fenomenului cultural, amplu, complex şi profund.
Şi, iarãşi, de ce incomplete? Poate oare cineva sã cuprindã în câteva pagini o istorie, o viaţã?
Cartea de faţã, prin întrebãrile adresate, nu îşi propune sã scoatã în evidenţã capacitatea intelectualã a intervievatorului, abilitatea acestuia de a creiona un peisaj cu interogaţii complexe, ci unul cu aspecte - mai puţin cunoscute de generaţiile mai tinere, postdecembriste â€" ale omului-creator, care ţin de viaţa acestuia, de condiţiile sociale în care îşi desfãşoarã activitatea, de problemele cu care se confruntã pânã la finalizarea lucrãrii şi, uneori chiar şi dupã publicarea acesteia.
Pot, oare, cuvintele sã cuprindã toate conotaţiile vieţii şi operei unor personalitãţi artistice, sã dezvãluie pe înţelesul tuturor diferitele proiecţii ale unor conştiinţe care au marcat epoci şi au construit generaţii? Sã desluşeascã sensuri ale unor destine, frãmântãri şi dileme încifrate în propriile creaţii? Câţi oameni, atâtea opinii şi gusturi. Sunt zeci de partide politice şi tot atâtea ideologii.
Un lucru, însã este cert. Lucrarea aceasta - aşa cum spuneam mai sus - se doreşte a fi un semn de respect pentru toţi cei prezenţi în aceste file, dar şi un omagiu pentru personalitãţile care nu mai sunt printre noi.
Cartea va fi lansatã la Biblioteca Judeţeanã din Piteşti pe data de 14 martie a.c. la ora 13:00.
