E-a doua oarã când te naşti timid
sub pleoapele mele
îngenuncheate în faţa
nopţii tulburãtoare şi tristã, mutã
ca privirea zeilor, rãnitã
de timp şi nemurire.
Abia acum simt cum
îmi cuprinzi în tainã amintirile
cu toate braţele pe care
ţi le-am dãruit de ziua nenaşterii tale
din dor. Izvor de nelinişti curge
de la sânul tãu hrãnind suflete
ce-şi doresc sã-ţi simtã
fiorul renaşterii din mine.
Cu tine mi-e teamã cã mâine,
cândva, îmi vei pierde braţele
oferindu-mi în schimb
zile învãluite-n uitare şi tãcere.
Plãcere mi-ai lãsat,
atât cât sã vreau
sã te mai naşti o datã
sub pleoapele mele
îngenuncheate în faţa
nopţii.
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
poezia asta parcã e o picturã cu tuşe foarte expresive, m-ia plãcut mult
