Cum am trăit eu Revoluţia
22 decembrie 1989.Trei clase de elevi de-a
XII-a ai liceului CFR din Galaţi, plecau în
banchet. Dimineaţa, în gară, lumea şuşutea
despre ce se întâmplă la Timişoara, iar noi
tocmai cu trenul de Timişoara plecam, până
la Târgu Mureş. Pe la Tecuci, un zvon că
trebuie să coborâm. Ne-am adunat ciotcă la
geamuri, şi dăi hăhăială când impegatul de
aici a pus trenul pe liber fără să ne dea
jos. Pe la Ciceu, alt zvon, că s-a sinucis
unul Milea, tocmai azi l-a apucat, să ne
strice nouă banchetul, cine-o fi şi ăsta.
Numai bine că până la Ciceu, o forfotă şi-o
frământare, a căzut Ceauşescu, jos
comunismul, îl urmăresc, e într-o maşină
albă, cu tot cu tanti Leana. Uraa, moarte
dictatorului, noi strânşi pe la geamuri, ne
uitam cum lumea devasta, pe undeva pe lângă
Târgu Mureş un magazin cu cărţi de-ale lui
nea Nicu. Ce noroc pe noi, primul banchet
liber de comunism, dar nu vindeau la
restaurant alcool, să ne îmbătăm şi noi ca
orice licean aflat departe de părinţi, să nu
ne prindă teroriştii beţi mangă. Dar ne-am
îmbuibat cu ţigări BT şi compot de ananas,
că acum nu mai erau doar pentru împuţiţii de
comunişti.Cazaţi la o vilă din Sovata care
nu avea televizor, am pus bani şi ne-am dus
la un hotel, să vedem şi noi caseta care se
afla într-un dulap fără cheie şi să ascultăm
până la disperare Deşteaptă-te române. După
şase zile în care făceam seară de seară
discotecă în holul vilei, discotecă liberă
de comunism, la plecare, unul din colegi,
care în fiecare zi ne îndemna să mergem la
Bucureşti, că acolo mor oameni idioţi de
comunişti ce sunteţi, a scurtcircuitat cu o
sârmă toate prizele, că şi aşa îl omorâseră
pe dictator. Aşa am petrecut eu Revoluţia şi
n-am fost deloc erou, dar au fost alţii
pentru mine, şi le mulţumesc pentru asta.
|
