De la om la om
M-au dat uitării toţi acei,
Ce le-am cântat în strună,
Am fost ca lupul printre miei,
Dar am grijit de stână.
I-aşi da uitării pe mojici,
Dar inima nu prea mă lasă,
O clipă n-aş mai sta aici,
Şi chiar mi-e dor de-acasă.
Străin am fost printre străini,
Deşi eu i-am iubit pe toţi,
Chiar şi pe hâtri şi haini,
Dar nu e niciodată cum socoţi,
Căci lumea toată-i schimbătoare,
Iar omul e doar un decor,
Te doare-n suflet pentru fiecare,
Iar ei te-ngână cu un fals onor.
Principiile nu mai au valoare,
Iubirea nu-şi mai are rostul,
Şi-ţi pui adesea o întrebare,
De ce să nu o faci pe prostul ?
|
