Imi lipseste scateia intelepciunii
Ochii mei sunt goi si seci.
Mi-am pierdut evlavia rugaciunii
Frenezia patimei de arta,
Vointa ce credeam ca apriga-mi va fi in veci.
Sunt numai o biata umbra
A ce am fost candva
Ma tem eu insami de-a mea privire sumbra
Cand intalnesc in pupila-mi absurd dilatata
A cerului in slavi culoare-urcata.
In lacrimi se aduna cenusa si namol
Uitat-am demult de stralucire si lumina
MA hranesc cu lesuri si cu tina
Sunt taratoare astazi, maine poate iluzie-n
vant
Clocesc in mine ganduri ce de fapt nu sunt.
Si cand in astfel de zile in smoala invartite
Respir aerul vazduhului fara folos
Imi ramai doar tu, iubire razvratita
Ca un lung fuior de tors
Din a carui fermecat fir de borangic
Imi croiesc propria lume: cu dus, dar far'de-
ntors.
