|
|
Anunţ:
Antologie literară colectivă
| |
| [
POEZIE ] |
Nicu Constantinescu |
LĂSÂND PĂMÂNTUL |
| |
În urma noastrã rãmân zile
Ce-n veci nu le mai întâlnim,
Viaţa nu-i cartea cu file
Sã mai putem s-o rãsfoim.
Ce facem azi rãmâne-n spate,
Doar visele le luãm cu noi,
Dacã, cumva, nu ni-s furate
Şi aruncate la gunoi.
De aceea te gândeşte bine:
Ceea ce faci e bun fãcut
Şi nu se ştie dacã mâine
Poţi s-o mai iei de la-nceput.
Nu sta închis aici sub nori,
Ci te înalţã cu privirea,
Încearcã tot mai sus sã zbori,
Acolo-ţi va surâde zarea!
E fascinant privind pãmântul
Cu umbrele lui schimbãtoare,
Dar de te-nalţi plutind ca vântul,
Dincolo de nori, e soare.
Lãsând pãmântul plin de patimi
Şi de obiceiuri terne,
Zboarã! Mâna ta întinde-mi
Zburând spre stelele eterne!
Iar de-acol’ rotind privirea
Printre stropii puri de ploaie,
Vom vedea cã omenirea
Bãlãcitã-i într-o zoaie.
Orizontul cuprizându-l,
Ne-om întoarce pe pãmânt,
Şi-om vedea purificându-l,
Razele de soare sfânt.
|
| |
| Data
înregistrãrii textului:
31.05.2014 |
| Numãr
accesãri / comentarii:
793 /
14 |
| |
|
«Cenaclul
Literar Online» |
«Noduri
şi Semne» |
|
|
|
|
|
