Oameni
soare
pe strãzi
aglomeraţie
alerg
oameni
uite-l şi pe el
de nicãieri
pare perfect
dar
se urcã sã plece
dacã te-aş privi aş ştii
doar dacã ţi-ai întoarce capul spre mine sã vãd...
acum adaug punctele de suspensie
sã mã pot ţine de ele
nu realizez unde sunt
nu simt altceva
nu vãd
decât
ochii sãi
ca un adânc
inconştient îmi întorc privirea
dar îmi rãmâne
uşile se închid şi pleacã
valul trece
la fel şi liniştea
marea se agitã
şi o simt
cum palpitã
un coup de foudre